RSS

Arhive pe etichete: tristete

What….

O coala alba si un pix, atat am nevoie in clipele astea. O coala pe care sa imi astern gandurile…. Ganduri? Nici nu stiu daca e asa, vreau sa scriu, orice, e bine sau rau, sincer nu imi pasa. Sa scriu despre mine, despre lumea din jurul meu, despre frunzele care cad la pamant nebagate in seama de nimeni, apoi urmand sa fie strivite de catre noi, noi oamenii nepasatori, peste care trece timpul intr’un mod alert, despre toamna care se asterne usor peste sufletele noastre. Ma simt un pic influentata de ea, o simt cum patrunde usor in sufletul meu, e rece, e singuratate, e neliniste. Ma caut si nu ma gasesc….

Privesc indelung si nu stiu ce caut, ma pierd in neant apoi revin in realitatea cruda. Schitez un zambet, dar nu stiu de ce, nu e al meu, sau cel putin nu ii gasesc locul in clipele astea, ma simt plutind deasupra tuturor, desprinsa de lumea asta. As vrea un pic de reculegere, cateva zile departe de haosul din jurul meu, mi’e deajuns cel interior.

Cum am ajuns sa nu mai am timp de nimic, sa treaca totul fara sa simt. Nu mi’a ramas nimic, NIMIC! Am inceput sa aberez, dar asta e acum in sufletul meu, starea asta de neliniste, de negasire, de…nici nu stiu ce cuvant e cel mai potrivit. Mi’as dori sa se opreasca timpul in loc pentru cateva secunde, poate asa as reusi sa fac putina ordine. Lumea e prea schimbata, totul e dezordonat, nimeni nu mai face nimic daca nu primeste ceva in schimb, nu mai e timp pentru putina afectiune, nu mai e timp pentru un gest frumos, nu mai e timp pentru nimic….totul e cronometrat, trecem prin viata ca niste roboti.

Un pic de „nebunie” ar schimba ceva poate, daca pentru o zi nu as mai face ce fac zilnic aproape, lucruri pe care sunt obligata intr’un fel sa le fac, pentru binele meu de altfel, oare as gresi, s’ar schimba totul doar pt ca pentru o zi, o singura zi am facut ce am vrut? Cred ca nu, sau cine stie. . . . . .

………………………………………………….

Credinta zugraveste icoanele-n biserici
Si-n sufletu-mi pusese povestile-i feerici,
Dar de-ale vietii valuri, de al furtunii pas
Abia conture triste si umbre-au mai ramas.
In van mai caut lumea-mi în obositul creier,
Caci ragusit, tomnatec, vrajeste trist un greier:
Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi tiu,
Ea bate ca si cariul încet într-un sicriu.
Si când gândesc la viata-mi, îmi pare ca ea cura
Incet repovestita de o straina gura,
Ca si când n-ar fi viata-mi, ca si când n-as fi fost.
Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost
De-mi tin la el urechea  si râd de câte-ascult
Ca de dureri straine?… Parc-am murit de mult.

Mihai Eminescu , Melancolie
(p.s.:mai sus e parte din poezie, nu toata)

Anunțuri
 
Un comentariu

Scris de pe Octombrie 18, 2010 în Uncategorized

 

Etichete: , , , , , ,

Timp…

Timp….incotro mergi? De ce esti asa grabit? De ce nu ma lasi sa traiesc, de ce treci ca un vartej pe langa mine? Fii mai bland…nu vezi cat imi e de greu sa ma adaptez la ritmul tau alert?  Ma chinui dar nu pot, alerg dar nu te pot ajunge….asteapta….

Lasa’ma sa visez, lasa’ma sa uit de mine. Imi trebuie libertate si timp, timp in care sa imi pun ordine in ganduri, in care sa imi dau seama ce vreau de la viata.

Apusul sa’mi deschida inima si sa priveasca inauntrul ei, poate asa imi voi da seama ce trebuie sa fac. De ce totul trece atat de repede si ramanem doar cu amintirile. Viata e atat de complicata sau doar mie mi se pare asta?

Urasc momentele de cumpana si se pare ca sunt tot mai dese, de ce? Nu stiu, e doar o alta intrebare la care nu voi gasi never un raspuns.

De ce? De ce? De ce? Pentru ca asta e realitatea…

Realitatea este numele pe care îl dăm dezamăgirilor noastre.

Eu sunt complet de acord, pentru ca da, realitatea e cruda si nu tine cont de nimic. Realitatea exista atunci cand recunoastem ca am pierdut. Asta e realitatea pentru mine.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iunie 10, 2010 în Uncategorized

 

Etichete: , , ,

…..

E tarziu si eu nu am somn, ma uit in gol, in jurul meu e liniste…doar vantu bate cu putere si scoate niste sunete infioratoare… As vrea sa nu mai fiu atat de zbuciumata in interior…sa ma linistesc, sa ma cuibaresc la pieptul tau si sa nu imi mai pese de nimic, dar imi e greu, foarte greu 😐

Am inceput sa trec de la o stare la alta si sa nu ma mai pot controla…nu stiu ce e cu mine, aproape nimeni nu ma mai intelege si nu imi pot da seama de ce…

Timpul trece repede, mult prea repede si nu am timp sa imi pun ordine in ganduri….sa imi dau seama ce imi doresc cu adevarat.n curand voi trece intr’o alta etapa a vietii si parca imi e frica de ceea ce va urma…as vrea sa fiu din nou un copil inocent….si atat!

Sincer acum rad singura de starea in care am ajuns…nici eu nu ma recunosc…trist!:|

Dar oare maine va fi mai bine? Poate ca da….

 
16 comentarii

Scris de pe Februarie 26, 2010 în Uncategorized

 

Etichete: ,

Just another day…

Ce zi urata…ploua, totul e gri, in aer pluteste o liniste mortuara….doar picaturile de ploaie ma fac sa zambesc:) Plictiseala e in floare, de dimineata mi’a mers totul prost, a trebuit sa indur ploaia si frigul de afara degeaba…. Cel mai rau e ca nu am reusit sa fac ce mi’am propus, si o sa stau toata ziua cu gandul la asta, trist nu?

Mai incolo ma duc cu fetele la sala, sper sa mi se schimbe starea asta, nici eu nu ma suport asa, nu vreau sa ma gandesc la altii care sigur nu ma suporta. Azi am vazut din nou cat de nesimtiti sunt unii, nu ii inteleg de ce se baga in unele lucruri daca stiu ca nu se vor tine de cuvant, dar deh, astia sunt oamenii…shit!

Si totusi traiesc cu speranta ca va fi bine! Cya :*

 
12 comentarii

Scris de pe Februarie 13, 2010 în Uncategorized

 

Etichete: , , ,